Bruxismul este corelat cu multe alte probleme medicale și de stil de viață.
Adesea observat în cabinetul stomatologic, bruxismul este enumerat ca „a treia cea mai frecventă formă de tulburări de somn după vorbitul în somn și sforăitul”. Acest obicei parafuncțional (sau parasomnie în termeni medicali) de a scrașni sau scrâșni din dinți și strângerea maxilarului are două subtulburări diferite — bruxismul treaz (diurn) și bruxismul în somn (nocturn) — și este cuprins de o rețea complexă de presupuse cauze și variabile. . Bruxismul în somn (SB) există la 8% până la 31,4% din populație, în timp ce bruxismul în stare de veghe are o prevalență mai mare manifestată la 22,1% până la 31% din populația generală.
Din păcate, ambele afecțiuni au aceleași efecte dăunătoare asupra gurii și maxilarului pacientului, provocând o cascadă de simptome distructive în gură, cap și gât. Activitățile parafuncționale ale bruxismului provoacă hipersensibilitate la dinți, dureri de cap, dureri ale mușchilor maxilarului și articulației temporomandibulare (ATM), uzură ocluzală și, adesea, deteriorarea restaurărilor dentare, chiar și a implanturilor dentare. Într-adevăr, 13% dintre implanturile eșuate sunt atribuite bruxismului, ceea ce face ca recunoașterea tulburării să fie esențială înainte de începerea lucrărilor de implantare.
Fără îndoială, bruxismul este un simptom constant în cabinetul stomatologic, cel puțin în simptomele sale de prezentare. Cu toate acestea, în această tulburare complexă și nedumerită există mai mult decât se vede, așa cum vă poate spune orice profesionist stomatologic care este în domeniu de mai bine de câțiva ani. Dincolo de efectele locale, sindromul este corelat cu o serie de alte probleme medicale și de stil de viață. Acest lucru ne conduce la întrebarea: este bruxismul o problemă medicală sau dentară?
Semnele
Primele semne pe care le observăm în gura pacientului sunt uzura ocluzală și subțierea smalțului, care poate expune dentina sensibilă subiacentă și poate modifica dimensiunile mușcăturii verticale ale pacientului. Uneori, acest lucru poate fi de la bruxing istoric, iar pacientul poate să nu mai aibă acest obicei. Utilizarea sistemului de evaluare a riscurilor parafuncționale (PRR) poate ajuta la explorarea mai departe. Deseori, pacienții înșiși ar putea să nu fie conștienți de bruxing decât dacă un membru al familiei sau partenerul îi trezește și aud sunetele alarmante de zgomot și de zdrobire care ies din gură.
Prevalența exactă a SB este greu de determinat, deoarece majoritatea bruxerilor (mai mult de 80%) nu sunt conștienți de obiceiul lor. În timp, modelele de uzură devin mai proeminente cu o aplatizare vizibilă a dinților, în special a caninilor, incisivilor și chiar înapoi la molari. Fiecare episod de bruxism constă în activitate musculară masticatorie ritmică repetată (RMMA) repetată rapid, aplicând o forță puternică asupra smalțului. În cele din urmă, vom descoperi un baraj de daune, cum ar fi așchii de dinți, rupturi, fracturi, tori mandibulari și maxilari, mobilitate crescută a dinților, tonus muscular crescut în maxilar, oboseală musculară matinală pentru bruxeri în somn și disconfort TMJ. Aceștia sunt toți indicatori ai bruxismului și a consecințelor acestuia, dar ce cauzează apariția acestei afecțiuni?
Contribuitori la bruxism
Au fost emise și studiate multiple cauze ale bruxismului, dar există încă multe întrebări fără răspuns. Inițial, s-a teoreticizat că afecțiunea se datorează ocluziei dentare neuniforme, dar ulterior a fost clasificată drept tulburare de somn. Dentiștii consideră că este o problemă a căilor respiratorii, dar știința medicală nu este pe deplin de acord. Faptul că două sisteme diferite sunt în joc – respirator și neurologic – face ca totul să fie mai complicat.
În realitate, bruxismul poate fi atribuit unei mari varietăți și combinații de factori, dar nu au existat teste concludente care să dezvăluie o cauză primară și consecventă. Din punct de vedere medical, pare să existe o relație între bruxing și tulburările neurologice, inclusiv migrena, durerile de cap și scleroza multiplă. Boala de reflux gastroesofagian (GERD) este un alt factor care contribuie, iar studiile arată din ce în ce mai mult o legătură între hipersomnie (somnolență excesivă în timpul zilei) și problemele cardiovasculare.
Problema bruxismului poate apărea uneori ca urmare a unei leziuni cerebrale traumatice sau ca parte a unei tulburări neurologice, cum ar fi boala Parkinson, demența sau boala Alzheimer. Problemele psihosociale, cum ar fi stresul, anxietatea, furia și tensiunea, sunt un grup de influențe puternice. Bruxismul treaz, în special, este asociat cu stresul cauzat de responsabilitățile familiale sau presiunile de muncă. Se estimează că „aproape 70% din cazurile de bruxism în general sunt rezultatul stresului sau al anxietății”. Tipurile de personalitate cu comportamente agresive, controlante sau competitive arată, de asemenea, un bruxism crescut. În combinație cu acești factori mentali și emoționali, anumite antidepresive cunoscute sub numele de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), cum ar fi fluoxetina și paroxetina, pot provoca bruxism la pacienții de orice vârstă, inclusiv la copii. Starea psihică a pacientului influențează puternic ratele de bruxism la fel ca și alte alegeri ale stilului de viață, cum ar fi fumatul de tutun, consumul de alcool, sau consumul de droguri recreative, cum ar fi MDMA.
În timpul evaluărilor stomatologice, trebuie să investigăm stările mentale ale pacienților, obiceiurile zilnice și orice rețetă pe care le iau în prezent. În timp ce structura genetică a unui pacient este în afara controlului său, este un alt posibil contributor la dezvoltarea bruxismului.
Industria stomatologică și alte domenii medicale se îndreaptă către un stil de practică mai integrator. Pacienții noștri doresc o îngrijire mai aprofundată, cu o perspectivă informată asupra interacțiunii multor componente ale corpului și a stărilor sale mentale corelate. Un complex minte-corp se ridică în prim-planul lumii noastre. Ca profesioniști, dacă nu vrem să rămânem în urmă, trebuie să ne extindem viziunea asupra stomatologiei și terapiei în cabinet. Este de datoria noastră să ne înțelegem pacienții, dându-i putere să-și înțeleagă sănătatea orală și să-i ajutăm să se vindece.
